Papusica mea draga… din materiale naturale

Am o fetita, Irina. La doi ani si jumatate, imaginatia pe care o au copiii e uriasa. E varsta minunata la care incepe sa se joace cu papusi, le vorbeste, le ingrijeste, le iubeste…

Fiind in preajma Craciunului am intrebat-o, ce ar vrea sa primeasca de la Mos Craciun. Raspunsul a venit foarte repede si m-a uimit: o papusa moale, cu parul roz, cu codite si rochita cu flori. Papusa asta, era rodul imaginatiei ei! Sunt sigura ca se gandise la ea, si-o imaginase dinainte in jocul ei.

Mi-a fost clar ca nu am sa gasesc papusa descrisa prin magazine. Sau daca as fi gasit ceva similar descrierii ei, ar fi fost cu siguranta ceva din plastic. Imi doream sa ii pot oferi o papusa speciala, asa cum si-o dorea: moale, calda, sa transmita ceva. O papusa pe care sa o indrageasca si sa o pastreze peste ani.

Am descoperit in cautarile mele, papusile Waldorf – o minunatie. Sunt realizate numai din materiale naturale, umplute cu lana. Am gasit multe tutoriale despre cum se face o astfel de papusa. M-a incantat ideea ca o puteam face chiar eu! Am norocul sa am un program flexibil si timpul necesar, asa ca am trecut la treaba. Intregul proces a fost anevoios, pentru ca materialele necesare pentru corpul papusii, nu le-am gasit pe la noi, ci in Marea Britanie. Lana cu care se umple papusa, am sperat sa o gasesc usor, in vreun sat la tara. Dar am constatat cu stupoare ca taranii nu valorifica lana oilor. Ea trebuie spalata, curatata si cardata (trecuta printr-o masina care o netezeste). Am gasit in cele din urma lana mult dorita si m-am apucat de papusica…

 Nu va pot descrie ce am simtit lucrand la ea… Cunosc sentimentul de bine pe care ti-l da lucrul de mana. Dar cu papusa, a fost cu totul special. Corpul umplut cu lana, se incalzise. Papusa mea prindea viata. I-am cusut cu fir de bumbac, ochii si gura. Deja avea un chip cu personalitate. I-am pus par, mult par, dintr-un ghem de lana roz si l-am prins in codite. Papusa mea era dichisita si ingrijita.

Am avut mari emotii, cand i-am prezentat-o Irinei. Initial am vrut sa o gaseasca sub bradul de Craciun, dar m-am razgandit. Vroiam sa stie ca e de la mine. Simteam ca papusa va fi mai apreciata, pentru ca eu o ascultasem. Si ii implinisem o dorinta. Nici nu am avut rabdare sa ii fac rochita cu flori. Vroiam sa i-o arat. Reactia ei n-o sa o uit niciodata. A luat papusa in brate, s-a luminat la chip si m-a intrebat fericita: E pentru mine? Incantarea ei m-a topit. A fost rasplata mea. Nici nu a contat pentru ea, ca nu avea hainute. Chipul zambitor al papusii era destul. De atunci doarme cu ea. I-a facut si baie, am spalat-o impreuna ca pe un bebelus. I-am cusut in cele din urma si o rochita frumoasa, dar a dezbracat-o. Ii place mai mult asa… asa cum a primit-o. Si o alinta: papusica mea draga. Mie imi pare bine ca are papusa dorita, o papusa unica, din materiale naturale. Image

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Ina’s Boutique – Handmade pentru copilasi

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

%d bloggers like this: